Am fost la Bucuresti de ceva timp, sa ajut la o expozitie. Cu ocazia asta, mi-am aranjat bine piciorul stang, pe care il simteam anchilozat cu ceva timp inainte. Nu m-am putut decide repede sa merg la medic, din cauza modului in care m-a facut sa ma simt episodul din vara. Dar am obosit deja de la atata schiopatat. Ieri am trecut pe la ortopedie pe la urgente, iar azi am mers pentru “sentinta”: leziune menisc. Ete na! Acum trebuie sa stau cuminte, in pat, cu ambele picioare intinse la maxim, legata, unsa si bla bla. N-am sa pot juca fotbal o luna, si o saptamana trebuie sa stau ca o momaie. Cica daca nu, se agraveaza si o sa fie obligatoriu sa ma operez. La cat de groaza imi e de medici, pe cuvant ca am sa fiu cuminte. Aproape ca am avut un atac de panica asteptand ieri seara pe “trotuarul” cu urgente.
Acum am gasit un film (aveam chef de o drama, daca tot sunt asa), “veronika decides to die”, dupa romanul lui nenea Coelho. In cinstea anilor de liceu, cand ne-am apucat toate din clasa sa citim romanele lui nenea, am dat play.
Pe langa ca putrezisem bine de tot, acum mi se si impune sa putrezesc. Dar orice ca sa nu fie nevoie sa stau in spital. Ma mir totusi cum de nu a insistat maica-mea sa ma duca la ea sa ma doftoreasca. :D
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
scrie aci commu' :D:P