vineri, iulie 2

Dedicatie

Din pacate am gasit numai acum publicatia asta. Acum stiu cine era vizitatorea din Sibiu. Promit sa ma recompensez. Era mai simplu, totusi sa lase un mesaj sau un link, ca sa nu intarziem atat pana gasesc eu. La cat de ametita sunt, se si vede ca a durat aproape un an. Oricum, multumesc pentru interes.

luni, 7 septembrie 2009
Aveam de gand sa nu mai scriu nimic, deoarece consider ca e pierdere de vreme si nici nu cred ca merita sa faci altora cunoscut ceea ce simti, faci si gandesti tu, de vreme ce nu le pasa, cel mult citesc din curiozitate, ca mai apoi sa te mai si judece...
As vrea sa citeasca cineva postarea aceasta, si ca sa fiu directa domnisoara Raluca Iri De ce? tocmai pentru ca urmarind postarile ei m-a derminat sa mai scriu macar o data, desi nu se stie niciodata.
Intentionez sa-i spun Ralucai ca pe de o parte are dreptate in privinta baietilor din Ardeal, dar pe de alta, cred ca ar trebui sa-i inteleaga ca e doar ardeleanca si mai mult decat atat, are si un frate, care pe drept cuvant nu isi iese din firea de ardelean. Mentionez ca nu am spus acestea din dorinta de a jigni sau "intepa", caci pentru aceasta familie am tot respectul!
Ceea ce mai doream sa spun e ca pana acum cateva saptamani credeam ca anumiti oameni sunt unici si daca ii piezi nu mai gasesti altii. Dar am avut sansa sa descopar ca nu e asa si ma bucur ca am descoperit acest lucru inainte de a fi prea tarziu!
Recunsc ca iubirea are rolul ei, anii ei, e un lucru minunat sa iubesti, si cred ca si mai minunat e ca acest sentiment sa aiba reprocitate. dar acum cred ca nu are rost sa suferi si sa mai crezi ca daca cineva nu te poate iubi nu va mai exista o persoana pe care o poti iubi si care sa te iubeasca!
E drept ca investitiile anterioare lasa in urma dureri. rani siiii chiar mici "cioburi", dupa cum spunea cineva. mai lasa si tendite de comparare, care pot fi in avantajul celui care va incerca sa se apropie de inima-ti deja ranita sau pot fi in dezavantajul acestuia.
Cu fiecare astfel de experienta omul devine mai pretentios, aspirand la ceva din ce in ce mai bun...., speranta e chiar sa mai poata spera!!! iar daca reuseste acest lucru va reusi si sa-si descopere jumatatea si sa adune cioburile de care vorbeam mai inainte si sa lase in urma ganduri bune si acelora care au avut un rol anume in viata lor....

imi doresc ca cei ce s-au ostenit sa citeasca pana la final sa fi inteles ceea ce am dorit sa impartasesc si sa nu imi ia in nume de rau nicio idee, caci nu am astfel de intentii.

mulltumesc de intelegere si O ZI BUNA!

2 comentarii:

  1. Locul în care neuronii...Drept să spun, acest titlu m-a lăsat perplex! În rest, e bine, e chiar foarte bine,deşi, la prima vedere totul pare complicat, preţios, chiar paradoxal, pe alocuri.Să auzim de bine!

    RăspundeţiŞtergere
  2. mersi de urari si de apreciere.

    RăspundeţiŞtergere

scrie aci commu' :D:P